Oare la uşă cine-I şi ce-o fi aşteptând?
Azi, iarăşi ocoli-vei pe Cel ce-L vezi bătând?
Dulce răsună-afară: "Lasă-Mă-n casa ta!
Te rog, a câta oară, spre fericirea ta!"
O, ce pustiu e-n mine fără de Dumnezeu
Sunt un orfan, văd bine... unde e Tatăl meu?...
O, chiar acum, degrabă, uşa-Ţi deschid eu larg
Hai, nu mai sta afară?, calcă al casei prag!
Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine. (Apoc. 3:20)